FUGI!

Partea I
Episodul 1
FUGI!



O zi seaca de vara, inca o zi seaca de vara in care sunetul iritant al greierilor ii zgariau urechile tanarul ce se intindea pe iarba din parcul din centrul orasului, caldura soarelui il ucidea dar era mult prea obosit pentru a se mai misca de acolo, durerea picioarelor il seca, era acoperit de rani pe tot corpul totul. Nici sa se injure pentru ghinionul de a cadea intr-un loc nepopulat al parcului nu mai putea. Simtea ca sufletul sau era pe cale sa iasa din el si nu mai putea face nimic, era prea tarziu pentru el, deja murea...

Degeaba! Ceasul nu mintea, era timpul sa se scoale din pat si sa mearga pe acelasi drum la acelasi punct de impartit pliante pentru a isi lua aceeasi bani care ii aduceau aceleasi privilegii mereu si mereu. Fiecare zi era aceeasi pentru el, fiecare zi i se parea gresita pentru un motiv anume, parca nu trebuia sa fie acolo, nu aia era casa sa sau ca aceia nu erau parintii sai sau prietenii lui adevarati. Captiv in corpul altcuiva acesta se ridica din pat se spala pe dinti, mananca, isi hraneste papagalul si pleaca incalecandu-si bicicleta tatalui sau raposat. Toate aceste lucruri erau o rutina obisnuita pentru el in care s-a facut comod. Nici macar viziunile pe care le avea nu il mai deranjau. Avea momente in care vedea niste imagini stranii cu o padure sau niste cladiri fantastice la asfintitul soarelui, cu niste locuri ca pareau a fi din orasul sau dar acestea nici macar nu existau insotite mereu de niste sentimente stranii. A incercat sa le vorbeasca altora despre toate acestea dar fiecare tentativa s-a sfarsit cu un esec urias obtinand numai priviri ciudate. Majoritatea cunostiintelor sale i-au propus de nenumarate ori sa consulte un specialist dar acesta mereu le-a ras in nas si a plecat fara a le lua in considerare propunerea. Nu era nebun iar el stia asta cel mai bine, nimeni din lumea asta nu il intelegea deoarece stia ca intr-un fel anume, nu apartinea acestei lumi. Sentimentul asta il avea inca de la inceputul vietii sale si l-a deranjat pana in prezent. Avea prieteni foarte buni si era un tip destul de popular dar nu ii prea pasau de toate acestea. El tot ce vroia era sa isi continue viata sa linista, isi acceptase soarta si toate starile ce aveau sa il inerce. Nu vroia mai multe probleme decat avea si dorea sa fie mereu sigur ca nu vor veni mai multe. Facuse karate 10 ani dar evita orice fel de lupta si nu dorea sa stie nimeni asta. Nu vroia sa impresioneze sau sa iasa in evidenta cu nimic.
Drumul sau spre locul de munca a fost la fel de linistitor ca in toate celelalte zile, avea un drum diret prin parcul din centrul orasului unde trecea exact pe langa lac. Cunostea tot parcul ca dosul palmei, stia toate aleile si toate tufisurile, toti copacii absolut tot ce traia pe acel pamant. Adora acel parc pe timp de iarna, cand era mic obisnuia mereu sa fuga din casa sa pentru a se da pe lacul inghetat. Multa lume murise in acel lac pe timp de iarna, gheata crapandu-se sub ei. Dar pentru un motiv anume gheata mereu il suporta pe el, zici ca erau prieteni vechi. El si iarna erau ca doi frati.
-Salut! il saluta  o fata nou venita in echipa sa inlocuindu-l pe Golum, vechiul sau amic care isi dadu demisia in urma cu cateva zile.
-Buna! ii raspunde el cu un zambet fortat, nu se simtea prea incantat de acea zi, se trezise cu un gol in stomac care nu a putut fi umplut cu mancare.
-Sunt Yuki, continua fata sperand sa obtina un rezultat mai bun decat data trecuta.
-Toshio, ii raspunde acesta scurt si rece luandu-si pachetul de pliante.
-Hehe.. frumos nume.
-Multumesc, nici al tau nu e prea rau. Cati ani ai?
-16! raspunde ea fericita ca a reusit sa il faca un pic mai prietenos. Miyu era o fata fericita de fel, nu ii placeau atmosferele incarcate sau grupurile necomunicative, era mereu inima petrecerii si isi dorea mereu sa aduca armonia in cadrul unui grup. Tu cati ani ai?
-In cateva zile fac si eu 17.
-Da? Pe cat?
-Pe 29.
-Deci in 2 saptamani faci cinste sa inteleg.
-Ceva de genu.
-Sunt invitata? intreaba Yuki indesandu-si pliantele in rucsac.
-Mai vedem, ii raspunde Toshio pornind la drum simtindu-se iritat de perseverenta lui Yuki de a se imprieteni. Avea destui prieteni dupa el, nu ii trebuiau mai multi, ar fi problematic, si totusi ceva la ea il atragea, ii oferea o senzatie ciudata prezenta ei, cum erau si senzatiile provenite din acele imagini ce ii veneau ocazional.
-De cat timp lucrezi aici? Intreaba Yuki dupa cateva blocuri in care au pus pliantele in cutiile de scrisori.
- 10 zile cred. Am nevoie de bani pentru a imi cumpara o bicicleta noua.
-Pai nu e ziua ta in doua saptamani? De ce nu ii rogi pe ai tai sa iti ia una? il intreaba Yuki confuza
-Tatal meu a murit inainte ca eu sa ma nasc iar mama este singura care aduce bani in casa iar banii pe care ii aduce abia daca sunt de ajuns pentru a ne intretine.
-Ah... iarta-ma! spune cu vocea aproape stinsa de rusine Yuki realizand cat de indiscreta a fost in momentul in care a pus intrebarea.
-Nu-i nim... vroia sa spuna Toshio dar a fost intrerupt de un sunet ciudat ce se auzea din ce in ce mai tare. Parca era apa dar nu avea cum sa fie valuri in oras, dar se inselase, din indepartare in vale se vedea un val urias maturand totul din calea sa. Ce dracu! exclama Toshio uimit apucand-o instinctiv pe Yuki de mana bagand-o in blocul din care de abia au iesit. Ea pe jumatate speriata pe jumatate uimita ca si Toshio lasa un tipat sa ii iasa din gat si fuge cu el pe scarile blocului incercand sa se fereasca de apa. Dar spre uimirea lor nici in bloc nu erau in siguranta deoarece la fiecare etaj jeturi puternice de apa rupeau usole si le aruncau inspre ei ratandu-i milimetric. La ultimul etaj ii asteptau 2 indivizi imbracati in niste armuri stranii fiecare tinand in mana cate o sabie si un scut.
-Ghici cine ni s-a servit pe tava... spune unu dintre ei pe un ton dezgustator. Yuki speriata se ascunde dupa spatele lui Toshio care tremurand pe jumatate datorita adrenalinei pe jumatate datorita fricii cauta metode de scapare.
-Oare cu cine sa incepem? Cu baietelul sau fetita, ey frate? se adreseaza celalalt indivit ciudat pe acelasi ton.
-Eu sigur ca vreau fata! raspunde celalalt stergandu-si o bala de la gura.
-D... nu apuca celalalt sa raspunda ca este impuns de o sageata provenita din spatele lui Yuki si Tashio care se intorc speriati in spate doar pentru a vedea 2 atacatori noi imbracati in armura de arcasi avand pe casti niste simboluri ciudate. Unul dintre ei trage o alta sageata inspre cei doi dar instinctiv yuki se arunca peste Tashio doborandu-l sageata strapungandu-i mana razboinicului ramas in picioare care gonea ca un animal insetat de sange inspre cei doi adolescenti. Vazandu-se ranit acesta isi paraseste partenerul decedat si se retrage sarind de la etajul 5 pe geamul din scara.
Cei doi se ridica si pentru o secunda se uita ciudat spre cei doi arcasi incercand sa isi dea seama daca erau inamicii sau aliatii lor, dar fara a intreba raspunsul le-a fost dat printr-o a treia sageata trasa subit fara pregatire sau inarmare de catre celalalt ce i-a suierat pe langa ureche lui Tashio care scapase doar printr-o pura coincidenta ca isi inclinase capul. Acesta, din inspiratia momentului isi arunca rucsacul plin de pliante spre cei doi arcasi dar rucsacul nu apucase sa ajunga la ei ca a fost impus de o alta sageata. Profitand de mica diversiune adolescentii mai urca un set de scari sparg usa de pe acoperis si sub o ploaie de sageti scapa ca printre ochii acului pe scara de incendiu. Ajunsi din nou cu picioarele pe pamant isi continua goana oarba printre stradutele orasului.
-Ce se intampla!? Cine erau aia? intreaba disperata Yuki.
-De unde dracu vrei sa stiu, sa ajungem la politie si apoi vedem... incearca Tosio sa spuna dar brusc este despartit de Yuki de un perete de piatra inalt de cativa metri ce se ridica brusc din trotuar.
-TOSHIOO!! tipa Yuki de pe partea celalalta
-YUKI! Esti bine?
-Da!! Fugi! Ne vedem la statia de politie de pe strada Ryugimaru!
-Cu cat mai repede posibil! Ai grija! ii raspunde Toshio pornind la fuga. Insa dupa cativa metrii se aude tipatul lui Yuki insotit de aparitia unui alt luptator tinand in mana o lance imbracat intr-o alta armura cu un alt semn pe piept de data asta.
-Se pare ca gagica-ta a incurcat-o! spune sigur pe el lancierul.
-Ce vreti de la noi!? tipa furios Toshio la individ.
-Am sa iti fac onoarea de a iti spune numele celui ce te va ucide. Eu sunt Ermagrum! Mare luptator al Pamantului!
-Ce dracu vorbesti nenorocitule?
Oh, piticul are tupeu? Sa vedem cat tupeu ai cu lancea mea in stomac! exclama Ermagrum porning la fuga cu lancea indreptata spre Toshio dar acest o apuca si dandu-se la o parte din fata putatorului ii aplica o lovitura de genunchi in lance rupand-o inarmandu-se cu partea cu lama.
-Vad ca baietasul stie sa lupte! rade a uimire Ermagrum dar rasul sau fu intrerupt de lama ce se indrepta aruncata spre el. acesta reuseste sa se fereasca creand un perete de piatra in fata sa dar cand l-a destramat baiatul deja disparuse. Nenorocitul!! exclama luptatorul pornind in cautarea sa.
Fugind pe aleile inguste a unor blocuri Toshio mai intampina un luptator si o luptatoare, el inarmat cu doua kusarigama* si ea cu doua sabii medii.
-Gah! am intarziat! A mai ramas doar unu! exclama nervoasa razboinica. Acum cum dracu il mai impartim!? intreaba intorcandu-se la el. Vazand ca acestiau si-au luat atentia de la el, este oprit de un proiectil de foc ce aterizeaza exact in fata picioarelor sale paralizandu-l de frica.
-Un-te duci pustiulache? intreaba \batjocoritor tipul, impingand razboinica la o parte acesta se intreapta cu pasi repezi spre baiat dar este oprit de un bolovan urias ce se izbeste de pamant. Sarind inapoi este strapuns de lancea reparata a lui Ermagrum si o lumina ciudata iese din trupul luptatorului cazut intrand in arma celui ce l-a rapus.
-ESTE AL MEU, GUNOAIELOR! zbiara nervos atacat de luptatoare. Drept contra ofensiva acesta smulge o bucata dintr-un bloc si il arunca spre luptatoare dar aceasta arunca un proiectil de foc inspre bolovan proiectandul si lovindu-l pe Toshio. Aruncat cativa metri acesta incearca disperat sa se tareasca cat mai departe de lupta este luat de catre o pasare uriasa in aer si eeste purtat timp de un minut ca din nou este scapat din ghearele inamicilor sai de catre alta altercatie intre luptatori. Cazut un picioare acesta si le rupe lasand un strigat disperat de durere sa inunde parcul parcul prin care trecea si il iubea cel mai mult.
O zi seaca de vara, inca o zi seaca de vara in care sunetul iritant al greierilor ii zgariau urechile tanarul ce se intindea pe iarba din parcul din centrul orasului, caldura soarelui il ucidea dar era mult prea obosit pentru a se mai misca de acolo, durerea picioarelor il seca, era acoperit de rani pe tot corpul totul. Nici sa se injure pentru ghinionul de a cadea intr-un loc nepopulat al parcului nu mai putea. Simtea ca sufletul sau era pe cale sa iasa din el si nu mai putea face nimic, era prea tarziu pentru el, deja murea...



kusarigama - http://en.wikipedia.org/wiki/Kusarigama